De ce e Vama specială ?
M-am declarat deja fan. Sunt definitiv și complet îndrăgostită de Vama Veche. Puțini înțeleg de ce. Mulți se declară la fel de iubitori de Vamă. Cred că fiecare are motive determinate. Și, bănuiesc, pentru majoritatea contează sentimentul de libertate pe care îl eliberează locul ăsta. Nu că nu ar exista prejudecăți și aparențe. Dar toate sunt minimalizate în atmosfera creată de cei care nu țin cont de ele. Mă uit în jur și constat că sunt înconjurată de adolescenți, tineri de 30 de ani, de 40, și … chiar de 50. S-ar putea chiar de 60, dar cu un tonus de 50. E uimitor … și am senzația că este un loc unic din punctul ăsta de vedere. Toți se reunesc sub cerul liber, cu nisipul sub tălpi, uneori goale, doar pentru distracția … aceea.
Muzică veche și nouă, oameni tineri și mai puțin tineri, lipsă de inhibiții. Dansezi la Acolo, Amphora Beach, Expirat, Goblin, La Frontiera, La Stuf. Mănânci la Sandalandala, La Canapele, La Antik, la Amphora … sau unde găsești o shaorma pe gustul tău.
Asta înseamnă Vama și de asta oricine merge acolo se bucură, fără a se aștepta la eleganță, dar pentru a primi voie bună, fără a avea pretenții că nisipul dintre degete înseamnă băuturi mai ieftine, dar dispus să încerce tot felul de shot-uri cu nume din care nu dezvăluie nimic din conținut. Cozonacul e primul shot pe care eu l-am încercat … și inițial am ripostat pentru că ”nu am venit în Vamă să mănânc cozonac”, B52 – vă imaginați deja un bombardier la orizont, nu? Adio, mama! Adio, tata! Nume predestinate să te pună în gardă!
Anul ăsta am ajuns mai des. În ciuda opoziției prietenului, suporterului și partenerului meu. Mi-a plăcut la nebunie! Cu gașca sau singur, odată ajuns în Vamă găsești niște prieteni. Iar distracția pare că vine la pachet cu ei.
Răsăritul e un must have! Nu poți merge în Vama Veche și să pierzi răsăritul. Ce să mai! Voioșie garantată!
7.844 vizualizări
drugs are a drag in the end